Iepurica
a făcut pui, mai sunt doi, eu nu i-am văzut și încerc să
nici n-o fac – domnul meu îmi tot amintește că-s hrană, nu
animale de companie, și-i musai să-mi schimb unghiul de abordare.
Cloștile
încă stau pe ouă și mi-au uzurpat magazia, abia aștept să
dispară de acolo.
Găinile
continuă să se dezbrace
indecent-îngrijorător și, spre suprinderea mea, fac ouă. Cocoșii
nu fac ouă, doar se laudă sonor, și se bat responsabil de mai
multe ori pe zi.
Pisicile
nu mai aduc căpușe la superofertă, cred că s-a închis sezonul,
dar continuă cu șopârle și șoareci ofrandă pe care-i lasă fix
unde au chef – pe terasă, pe pragul ușilor, în casă, care cum
poate.
Câinii vegetează
la soare, mai mult Hades și Castor, că Zăvod e mereu mult prea
ocupat ca să poată sta într-un loc; el plimbă jucării și
dojenește țapii care boncăluiesc prin preajmă, verifică dacă nu
cumva în mod miraculos a apărut apă de-o baie în lac, face
conducere cu gălețile de gunoi, antrenează găinile și pisicile
(mai puțin pe Jinx, care și-a câștigat respectul). Bestioletta a
început să riposteze la atacurile lui Hades, ies scandaluri de
câteva ori pe zi – Hades ar putea să se refugieze lângă casă,
în grădină sau în zona de flori unde Zăvod nu poate intra
(Hades, fiind mai mic, poate intre printre scândurile gardului), dar
n-o face; când suntem acasă îi certăm, Zăvod și-o mai și fură
simbolic din când în când.
A fost nuntă-n sat
și sâmbătă și duminică s-a auzit muzică (mai mult sârbe, plus
ceva evergreenuri), iar la final au dat cu artificii, spre marea
supărare a lui Zăvod, care n-a fost deloc speriat, doar intrigat la
culme și supărat cât încape. În lizieră mai
crește o casă, am ratat socul și salcâmul, anul acesta n-au fost
cărăbuși de mai, dar au apărut deja ploşniţele verzi. Mâine e ziua comunei (am văzut afișe prin sat, nu, nu-s manele); noi
n-avem iluminat public sau asfalt, gaze, canalizare sau apă curentă, la
noi nu se deszăpezește și nici ziarul comunei nu ajunge în cutia
poștală, de invitaţie nu mai vorbesc - e greu să urce la noi, dacă nu suntem acasă?, şi nici la dom'colonel nu-i uşor să le lase; însă avem impozite și taxă de gunoi, pază care
păzește ceva undeva, nu știu exact, știu doar cât costă pe an.
Poate ne ignoră; poate nu. Poate avem chef să mergem; poate nu.
Doar e vară.
4 comentarii:
Ce-mi place mie sărăcia asta cu ștaif! Adică, n-avem de niciunele, dar NE sărbătorim de parcă am fi Monacoul sau Katarul. Pe spezele noastre, că nici rapsozii ăia n-or cânta pe inima goală. :(
Ei uite problema asta o am si eu cu animalutele: nu le pot percepe ca mancare, cu pasarile mai merge insa cele cu blana sub nici o forma nu ma pot gandi la ele ca aliment. Pentru cei nascuti si crescuti la tara e un lucru firesc, insa cred ca va mai dura ceva pana sa ma obisnuiesc cu ideea.
@slvc - plus inaugurat 1 m de asfalt, cu taiat de panglici tricolore, presa etc. :)
@oana - si eu sper sa ma pot obisnui, dar deocamdata nu prevad ca va fi prea curand.
Trimiteți un comentariu