Ajungem
amândoi acasă, cu mașina; cobor să deschid porțile, descui
portița, intru.
- Da
fetiță, da, hai, fugi, să deschid porțile.
Fuge
Urma, dar vin Pepsi și Zăvod. Îi mângâi pe amândoi.
- Hai,
gata, la loc! Ieși! Ieși toți câine.
Deschid
porțile, intră domnul meu cu mașina, închid porțile.
Zăvod
adulmecă roțile și le udă ca să le schimbe marcajul, Urma
ne invită zgomotos să ne jucăm cu ea, uneori cu o jucărie de
câini, alteori cu o cârpă, un lemn, un șobolan mort, Hades,
lângă chioșc, dă din coadă cu șolduri cu tot, iar Pepsi
gravează infinituri între ceilalți câini și noi.
Luăm
ce e de luat din mașină, facem regulamentarul slalom printre câini
și ajungem în fața casei; pe aleea de sub vie, trei sau patru
pisici așteaptă să le deschidem ușa (au ușița lor, dar preferă
să aibă și ușieri). Dacă Jinx e prezent, intră primul
(sau nu intră deloc, după chef), apoi, invariabil, intră Mașa
și-n spatele ei imediat – Frida (apoi Igor, mai agale,
uitându-se-n spate prelung).
Mașa
urcă în viteză pe stâlpul îmbrăcat cu sfoară, se întoarce
dintr-o mișcare agilă și vrea să coboare, dând nas în nas cu
Frida, care tocmai a urcat și ea pe stâlp. Mașa scuipă prelung,
Frida dă urechile pe spate, dar nu se mișcă; mai scuipă o dată
Mașa și apoi sare peste fie-sa, direct jos, de la aproape doi metri
înălțime.
Jos,
ghinion, tocmai a intrat Igor; Mașa îl scuipă, mârâie și abia
așteaptă să-i deschid ușa la bibliotecă, unde intră comentând.
Igor
urcă pe stâlp, Frida îl scuipă, Igor îi trage o labă, Frida
sare peste el, Igor urcă tacticos până sus, apoi coboară agale.
Jos îl așteaptă Frida și cer amândoi să intre-n bibliotecă.
Dragoste frățească, plină de năbădăi.
4 comentarii:
nici n-as concepe locuinta fara ei.
Cristina, eu n-as mai concepe viata fara animale in preajma.
Nu te poți plânge de plictiseală!! :)))
@CCristinaC - exclus :)))
Trimiteți un comentariu