Cum ajungi de la poartă în casă când ai patru câini și patru pisici

Ajungem amândoi acasă, cu mașina; cobor să deschid porțile, descui portița, intru.

- Da fetiță, da, hai, fugi, să deschid porțile.

Fuge Urma, dar vin Pepsi și Zăvod. Îi mângâi pe amândoi.

- Hai, gata, la loc! Ieși! Ieși toți câine.

Deschid porțile, intră domnul meu cu mașina, închid porțile.

Zăvod adulmecă roțile și le udă ca să le schimbe marcajul, Urma ne invită zgomotos să ne jucăm cu ea, uneori cu o jucărie de câini, alteori cu o cârpă, un lemn, un șobolan mort, Hades, lângă chioșc, dă din coadă cu șolduri cu tot, iar Pepsi gravează infinituri între ceilalți câini și noi.

Luăm ce e de luat din mașină, facem regulamentarul slalom printre câini și ajungem în fața casei; pe aleea de sub vie, trei sau patru pisici așteaptă să le deschidem ușa (au ușița lor, dar preferă să aibă și ușieri). Dacă Jinx e prezent, intră primul (sau nu intră deloc, după chef), apoi, invariabil, intră Mașa și-n spatele ei imediat – Frida (apoi Igor, mai agale, uitându-se-n spate prelung).

Mașa urcă în viteză pe stâlpul îmbrăcat cu sfoară, se întoarce dintr-o mișcare agilă și vrea să coboare, dând nas în nas cu Frida, care tocmai a urcat și ea pe stâlp. Mașa scuipă prelung, Frida dă urechile pe spate, dar nu se mișcă; mai scuipă o dată Mașa și apoi sare peste fie-sa, direct jos, de la aproape doi metri înălțime.

Jos, ghinion, tocmai a intrat Igor; Mașa îl scuipă, mârâie și abia așteaptă să-i deschid ușa la bibliotecă, unde intră comentând.

Igor urcă pe stâlp, Frida îl scuipă, Igor îi trage o labă, Frida sare peste el, Igor urcă tacticos până sus, apoi coboară agale. Jos îl așteaptă Frida și cer amândoi să intre-n bibliotecă. Dragoste frățească, plină de năbădăi.