Cum mi-am petrecut solstiţiul de vară

Pe repede înainte; ceva săpături arheologice întru descoperirea cepei, întors cu dosul în sus dormitorul (m-a mușcat o dihanie de pleoapă, probabil păianjen, n-am găsit inculpatul), spălat, făcut mâncare (frecvent când fac mâncare am impresia că viața trece pe lângă mine), curățenie, strâns de prin curte decorurile mândre amenajate de musiu Zăvod, tuns trandafiri trecuți – chestii care nu se văd decât dacă nu le faci.

Domnul meu a motocosit în exteriorul gardului, a stropit cu ceva antiinsecte, a descântat vasul de expansiune cu o pompă de bicicletă, a curățat scurgerile de la chiuvetele bucătăriilor, a modificat un cârlig la o poartă (tot din motiv de Zăvod, învățase să o deschidă) – iarăși chestii care nu se prea văd, dar se simt.

Găinile sunt majoritar horror despuiate, puiuții cresc, iepurașii țipă dacă îi iei în mână, pisicile au deschis sezonul la adus turiţă şi ariste pe pelouri şi canapea. La capitolul câini, e mai liniște în curte, în sensul că Hades a început să se joace cu Zăvod, nu-l mai balaurește și nici nu mai sare să-l muște, spre bucuria lui Castor, că-l lasă bestioletta în pace să vegeteze cum, cât și unde vrea el.

Pe ardei iar îi mânăncă cineva, roșiile încep să facă urme fine de flori, trandafirii au florile ca arse, zmeura a început să se coacă, au înflorit zorelele, s-a închis sezonul la căpşune, iar merii care rămăseseră fără frunze sunt iarăşi verzi, cu urme fine de flori prin ei.

Am făcut planuri pe termen scurt, am avut musafir prietenă din copilărie, am băut sirop de roiniță; n-a mai plouat (dar acum cam plouă), a fost cald, cu uși și geamuri deschise, cu cântec de păsărele hărnicuţe și a intrat cerul cu vară cu tot în casă.

A fost cam bine, dar tot vreau vacanţă.