Muncesc opt ore ca şi
tine (ca hobby, lucrez și în plus), naveta înghite spre două,
curăţenia îmi ia timp măcar dublu decât ție, spălatul rufelor
la fel – uneori și câte trei rânduri de schimburi pe zi -,
hrănesc animale şi mâncarea lor trebuie pregătită, le îngrijesc,
și zău ia timp operațiunea, ud vegetale sau fac focuri, uneori mai
fac și un strop de voluntariat. Chiar dacă nu poți să concepi, se
întâmplă să n-am timp nici de vorbit la telefon; și-atunci
prefer să nu-ți răspund.
Nu, nu pot rămâne cu
tine la o cafea în mijlocul săptămânii (și nici nu vreau), nici
peste noapte, să punem de-o băută dansantă între fete (miră-te,
dar mie încă mi-e drag domnul meu și prefer să-mi fie în
preajmă), nu mă atrage liveul în Hush cu Mărgineanu sau Brenciu
(și, dacă ai vrea, ți-ai aminti că ei nu intră în preferințele
mele, ci-n ale tale).
N-am nevoie de privirile
cu „dar puteați să faceți asta în ATÂTA vreme”, la
noi ziua de muncă are 10-12 ore, fie vară, fie iarnă, fie zi
lucrătoare, fie zi liberă; grădinărim în week-end, că-n rest
n-avem vreme, bricolăm tot atunci, din același motiv. Da, avem
materiale pe stoc, da, am putea face mai multe, imediat, numai să
facem rost de niște timp.
Am îmbătrânit în anii
de când ne-am mutat, știu (accidental nu întinerim), am fire de
păr alb (tu ești roșu-coafor, nu se vede), labă de gâscă la
coada ochilor (dacă m-aș machia, știu, nu s-ar vedea așa de tare,
ești un exemplu bun), iar mâinile mele nu mai sunt la fel de albe.
Îți place vara bronzul meu-curte (e tractorist style, cu bretele,
dar asta nu se vede), că e mai credibil ca cel de solar, și ți-ai
dori și tu aer curat cer curte libertate, dar nu poți să renunți
la oraș, că așa ești tu, ai nevoie de oameni. Eu n-am.
Nu vreau gazon și tuie,
trandafiri și lalele, nici beton nu vreau, gardul viu nu-și găsește
locul la noi și sfaturile tale peisagistice îmi sunt inutile; nu-mi
trebuie perdele sclipicioase și mese din sticlă, jaluzele verticale
(mie mi se par bune doar pentru birouri) și covoare de plastic,
chiar dacă spălatul celor de lână e anevoios – știu, sunt
defectă.
Nu, n-o să ne mutăm la
etaj, iar biblioteca nu va deveni niciodată sufragerie, n-o să
schimbăm curând Loganul obosit și nici în locul de masă nu va
apărea vreodată vreo canapea (poate o sobă cu plită). Nu, nu
regretăm că ne-am mutat și nici n-am plecat din urbe pentru că nu
ne puteam permite să trăim în ea, viața (noastră) la țară e
chiar mai scumpă.
Dragă doamnă de
oraș... nu-mi mai da sfaturi, te rog, pot să greșesc și
singură; și, dacă nu mă poți ajuta, încearcă măcar să nu mă
încurci.
39 de comentarii:
Doamne Simona, cat adevar...! Apreciez gandirea ta si abia astept sa ii arat doamnei mele cuvintele scrise te tine in postarea de azi. Fiecare face ce doreste in definitiv. Nici prin cap nu-mi trece sa ii spun cuiva ca este greu la sat (in ultima instant, este un greu asa de frumos... multi nici nu-l pot intelege...!), Eu am primit raspunsul inainte de a spune ca ar fi greu. O ruda chiar s-a grabit sa imi spuna ironic de cateva ori: ”ati facut ca ati vrut” Da, are dreptate cumva - am facut ce am cacut, ca am vrut si nici macar nu ne-am plans... si nici macar nu ne-am mutat decat pe wekenduri in AREA ZERO. Chiar daca doamna de oras e ipotetica, bine punctat. O zi frumoasa
@Don Niai - doamna de oras e portretul mai multor doamne care imi vor binele, asa cum il vad ele.
Adevar grait-ai! Vezi, de aia te admir eu pe tine :) chiar daca sunt "inca" la oras, ca doamna nu m-as chiar numi :P
Mă simt oarecum de ambele părți ale baricadei: orășeancă prin locație, „săteancă” prin preocupări, dar cunosc sentimentul ăsta de iritare fiindcă-l simt și eu ori de câte ori trage câte o amică de mine să ne pierdem ceva vreme prin oraș, în timp ce eu am treabă prin curte...
@green - vine si vremea ta, stim amandoua:)
@slvc - si ma'nerveaza ca, oricat le-as argumenta ca-mi place, nu ma cred, vor sa-mi faca "bine" cu forta, sa ma scoata din ale mele!
Superba postarea ta!:)))
Poate sunt si invidioase,dar nu vor sa o arate. Ma regasesc in cuvintele tale, daca vreodata o sa ma mut la tara si voi avea parte de astfel de comentarii, o sa le raspund fix la fel. :D
@Crengu - nu, nu-s invidioase, imi vor realmente binele, un bine fals, sufocant, prins intr-o rigiditate procustiana. nu vor sa vada ca ceea ce pentru ele ar fi un calvar pentru mine e o bucurie, ca distractia lor pentru mine e vreme irosita, n-au cum sa conceapa ca nu-mi doresc sa fiu intre multi oameni, nu pot pricepe ca singuratatea e o binecuvantare cand stii ce sa faci cu ea.
Cand am citit opstarea ma gandeam ca cineva te-a enervate rau de tot, dar am citit si comentariile si am inteles ca s-au adunat in timp tot felul de " sfaturi de bine" asa cum spuneai in ultimul tau comentariu. Cred ca toate cele care ne-am mutat de la oras la tara cred ca trecem printr-o chestier de genul asta cand prietenii ramasi la oras nu pot sa inteleaga ca ne face placer sa muncim in gradina. Sincer eu mi-as putea permite si de acum incolo sa nu cultiv si sa cumpar, dar , pe langa faptul ca imi place, prefer sa fie din curtea mea, "fara chimicale".
Pastarea ta de azi imi merge la suflet si daca imi permiti as vrea s-o public pe un forum ( cu sursa cu tot) ca s-o citeasca mai multi.
@MNiko - sunt sigura ca fix asa simti si tu. sunt de acord cu drag cu postarea pe forum, sper sa le fie utila si altora "experienta" mea. :)
Multumesc Simona pentru acceptul de publicare. L-am pus deja pe forum ( http://www.mamicreativ.com/), unde periodic mai pun diverse articole din blorgurile pe care le urmaresc. daca imi permiti voi mai publica si alta data, pt ca blogul tau pt mine este o sursa de inspiratie si te admir in ceea ce faci.
@MNiko - cu drag, doar te rog sa dai link catre originalul postarii si sa-mi spui si mie cand pui (si unde).
multumesc:)
Intotdeauna dau link Simona, si da, o sa te anunt si pe viitor cand preiau ceva de la tine.
dixit
Draga mea Doamna de la tara( poate te mira exprimarea, dar mi-esti foarte draga) tare as vrea sa creasca numarul persoanelor asemanatoare tie!
PS "Omul sfinteste locul" la tara sau in oras, nu are importanta, totul e sa vrei sa faci ceva folositor tie si semenilor.
Nostimă, deși cam... contondentă postarea :) Un fel de Karate Do scris, așa. Ceea ce nu înseamnă că n-ai dreptate, firește. Noi n-avem cunoscuți care să nu ne înțeleagă și aprobe, dar dac-am avea, cred că la fel aș reacționa. :)
Felicitările mele sincere ! Excelent :)
Bine spus , Sis draga. Cea mai faina terasa ramane cea din curtea proprie si cea mai buna muzica e cantul privighetorilor din fundul gradinii. Cand vin seara acasa ma intampina parfum de flori si iarba verde si manichiura mea e french canal cu unghii rupte. Aratatorul e verde pe lateral uneori si da , bronzul tractorist ne prinde de minune , nu-i asa?
REAUO!!!
@myky - io mi-s "cocoana din dial":)
@Scutaru - e de-a dreptul lejera abordarea, crede-ma, chiar delicata
@Traian - ;)
@ciumafai... - da'nu-i asa ca-mi sta bine?:)
Doamnele de la oraş încearcă şi ele cele două alternative logice:
a)dacă accepţi să te muţi înapoi la asfalt,sticlă şi furnicar, îţi vor aminti mereu "vezi, eu te-am adus înapoi în civilizaţie!"
b)dacă respingi ideea, vor pune capul pe pernă cu conştiinţa netezită că ele ţi-au vrut binele, însă tu ai ales răzoarele.
Să faceţi cum vă taie inima, dar mirosul de pământ udat de ploi este mai suav decât canalizările înfundate ale oraşului
@odlm - zau ne place cum ne-am ne-civilizat in afara orasului:) plus ca ne-am pervertit si mirosul, alegem acum flori pamant reavan padure verde, nu asfalt incins canal infundat conteinere zemuind.
Am incercat ieri sa postez si n-am reusit pentru ca-mi dadea o eroare. M-a amuzat si pe mine postarea ta, chiar mi-a mers la suflet. :)
Super tari comentariile ciumafaiului de toamna si omului de la munte - am ras de m-am spart. Da' unde-i Cristina? Asteptam sa citesc si comentariul ei. :)
La mine se-ntampla alta faza cu fitosii mei de corporatisti. Eu locuiesc la periferia Bucurestiului in Colentina unde, este un cartier de case vechi (Ion Creanga se numeste). Am vrut sa scap de blocuri, tomberoane zemuinde si ce ai mai spus tu in ultimul comentariu. E, dupa parerea lor eu m-am mutat la "mama naibii" - la tara si, ma pling ca fac mult pana in centru. :) De la mine de acasa pana in centru la Km 0 (Pta Sf. Gheorghe) sunt 8 km, adica putin daca fac comparatie cu cei care vin din Militari sau Drumul Taberii. In fine, hai ca m-am lungit prea mult. Ideea era ca m-am apucat de gradinarit in loc sa merg in Centrul Vechi si sa bat carciumile. Da' mie imi place si m-as muta la tara daca ar vrea si sotul meu si daca as putea sa-mi iau carnet sa pot face naveta. Din pacate carnet nu-mi pot lua pentru ca am o problema medicala si n-am voie.
@Mihaela - noi avem din curte pana la km 0 al orasului fix 10 km (cam 11pana la mine la serviciu), iarna mai repede ajung eu decat colegii din cartiere. cu permisul... pai daca are domnul tau nu se cheama ca ai masina cu sofer?:)
Ba da, dar lucram la corporatii diferite si avem ore diferite de lucru. Din pacate, la vremea cand am cumparat terenul pentru casa, transportul in comun nu era atat de dezvoltat in comunele de pe linga Bucuresti. Dar, acum 5 ani am cumparat deja alte terenuri: unul pe linga Bucuresti si altul linga Valenii de Munte. Sa vedem ce vom alege pentru viitor. Deci, mai un pic de asteptat. :)
@Mihaela - noi am reusit sa decalam orele de program astfel incat sa putem pleca/ne intoarce impreuna
Serviciul sotului meu implica multe deplasari in afara tarii. In acele perioade de timp voi avea o problema.
Doamnele iti vor binele lor, nu binele tau. Niciodata n-am inteles cum poti sa dai sfaturi despre cum sa simti aerul, din ce perspectiva sa privesti soarele si spre ce idealuri sa te indrepti.
Binele meu e al meu si tind spre el cu ceea ce simt eu. Nimeni nu poate sa simta ca mine, pentru ca nimeni nu a trait viata in locul meu, chiar si o persoana apropiata.
Pentru ca ea a clipit o data mai mult si in secunda aia eu am trait ceva singur sau doar am crezut ca traiesc.
Si mai este vorba aia, pentru unele "marimea conteaza", altele sunt supermultumite cu ceea ce au!!!
eu nu comentez pentru ca nu stiu d-astea, doamne de oras care sa-mi vrea binele asta.
@GabiA - si cum scapi de sfaturile binevoitorilor?
@cristina - fericito!:)
mai corect era salbatico :)))))
@cristina - bine si-asa :)
@daiana - noi sa avem zambet pe chip...
O postare originala!Nu am putut sa ma abtin sa nu comentez :)Si eu sunt fosta d-na de oras mutata la tara de 6 ani si cunosc sentimentele descrise fooartee bine.Felicitari,d-na Simona!!!
@Dany15 - si nu ne povestesti nimic pe tema asta?:)
Pe cei care-ti vor binele, nu-i lasa sa ti-l ia!
Spor in toate, Simona, si chef de munca sa avem, poate ne-or lasa ploile astea sa gradinarim ceva, pe anu' asta...
@La noi... - sa speram ca ne lasa ploile (bine ai reaparut)
"doamna de oras e portretul mai multor doamne care imi vor binele..."
E al tau. Il meriti.
Nu l-il da!
@balaura - nu-l dau!:)
Trimiteți un comentariu