Stop ploaie, start vară

După ce a plouat aproape două luni, mai cu pauze, mai accentuat, mai domol sau mai furios, mai defect sau mai furtună, cu perdele peste tot şi orizont apropiat în gri, cu găuri în cer și soare cu dinţi, cu glugi şi geci, pelerine şi saboţi, asfalt moale şi duşuri în plete, cu miros de ud şi de câine şi labe de mâţe pe dulapuri, a ieșit soarele și pe ulița noastră. A fost atâta ploaie - ploaie la radio şi la tv, ploaie-n telefon şi pe wheather.com, ploaie pe terasă şi-n coşurile de fum – că zău ajunsesem să mă aștept ca şi-n cuptorul aragazului plouă. Dar gata, a trecut, e cald, e bine și totul se schimbă de la zi la zi pe repede înainte, de parcă abia ar aștepta să te întorci cu spatele ca să se mai întâmple ceva.

E perioada din an în care sunt într-o continuă mirare, verdele luxuriant, trandafirii dezlănțuiți, flora spontană, grădina – toate trăiesc plenar în ciripit de păsărele și zumzet de albine, cu zbor planat de ereți și vacă păscând în livada de-alături (m-am foarte mirat când am văzut-o prima dată – acolo sunt obişnuită să văd căprioare -, dar mă uit cu mare drag la ea acum, chiar o caut cu privirea).

Au fost Rusaliile cu trei zile libere, Ziua comunei cu dom'colonel, mici şi bere (domnul meu a vrut să se îmbrace în cămaşă populară și m-a făcut să mă pun la parţial ţol festiv), dulceaţă (nelegată) şi sirop (cam diluat) de trandafiri (n-am avut răbdare să le fierb cum trebuie), pus la uscat patlagină, roiniţă și mentă, amenajat mărar cu sare la borcan, inventar în beci – încă mai sunt destule pe-acolo.

Zile libere cu finala de Roland Garros – meci incredibil, care m-a făcut să fiu mândră că mă cheamă Simona -, cu trandafirată (e bună, răcoroasă, de la frigider) și sirop de roiniţă la rece (nefiert); cloştile au scos 17 puiuţi (una a fost dusă cu puii deja ieşiţi într-o cutie în chioşc, cealaltă a rămas pe cumulul de ouă), Frida a reuşit să-şi amenajeze o rană nu prea frumoasă pe o coapsă - o tratarisim şi deja arată mult mai bine -, puii iepuricei au ochi şi cresc ca din apă, iar Zăvod face împachetări cu nămolul din lac la articulaţii (asta după ce i-a făcut curățenie domnului meu în atelier – cine l-a pus să lase ușa deschisă?).

Au înflorit frumos bobul și călțunașii, încă n-am cumpărat răsaduri de ardei, din cei iuţi avem şi din producţie proprie, şi de căpătat (de la dom'colonel), trandafirii au petalele ca arse de ceva chimic pe zona de contact direct – înăuntru petalele sunt sănătoase – şi nu ştiu de ce.

Pasărea poliglotă de care vă spuneam cu ceva vreme în urmă am aflat că se numește cocoșar (turdus pilaris), e neam de sturz și-i place să imite sunetele auzite. Între timp a învățat behăitul iezilor și fluieră ca un arbitru la fotbal. Ca resursă utilă: http://www.keytonature.eu/wiki/Cheie_de_identificare_a_pasarilor_comune_care_traiesc_in_zone_rurale_din_Europa – se pot identifica păsările după aspect sau cântec.

Bocancii domnului meu locuiesc pe terasă și mă înveselesc dimineața: sunt negri și au șireturi curcubelii, ca un zâmbet la răsărit. 

E vară.