Revenire

A venit concediul, a plecat concediul şi n-am înţeles mai nimic din el; nu mi-a fost de-ajuns, n-am apucat să fac ce-mi doream, nici ce-mi propusesem, grădina e haos, casa – în stand by, doar la capitolul somn ce-am mai recuperat. A fost o căldură nesuferită cu timp-jăratic, antipatic de cald până şi-n chioşc sau sub nuc, cu un soare crud şi arzător, de nu-ţi venea să ieşi din casă între 9 şi 19. Udat ore în şir plantele, o mie de dușuri, piele uscată, păr casant, fugi, Frida, păr de-al tău îmi lipsește pe pielea lipicioasă!, lichide, multe lichide, salată, ierburi, pepene, n-am chef de poze.

Mai mult de jumătate de concediu am avut șase musafiri umani şi-un câine – nu simultan -, trei copii între 8 și 15 ani (drăguţi ei, dar zău n-aș mai avea răbdare să cresc copii), gătit, vase, rufe, curățenie, cumpărături. Am apucat doar să spăl covoarele de iarnă și să fac oareșce rocade între corpuri de depozitare, ceva vizite - mai avem două restante -, o plimbare scurtă, urme fine de siropuri, un soi de gemo-peltea de zmeură; am demarat strânsul de semințe - mor de drag, rutina şi munca repetitivă sunt pasiunile mele secrete -, am cules și uscat plante, am strâns producția proprie de condimente – seminţe de creson, coriandru și muștar -, am reluat la citit/frunzărit revistele de casă și grădină și cam atât.

Un concediu năuc, cum nu-mi mai doresc altul.