Like?:)

vineri, 11 octombrie 2019

Fugiți de-acasă, ediția septembrie 2019. 8. Ezereț. Krapeț


Dacă vreți vreodată să vedeți kilometri de plajă incredibilă, mergeți la Ezereț. Ca de obicei, semnalizarea e aproape inexistentă (și atunci când e, e în bulgară), drumul e prost, să găsești plaja e ca și cum ai trece prin ceva locuri secrete unde găsești indicii (și-o pădure), dar odată ajunși acolo nu veți regreta o secundă.
Când am ajuns la Ezereț, erau o rulotă, un camion și vreo patru mașini cu număr de București, plus vreo două cu numere de Brăila. Ups... Era o echipă de filmare, în luminișul de pădure de pe marginea mării – ei, doi polițiști de frontieră și noi doi.
Domnul meu îl întreabă în română pe un polițist cum se poate ajunge pe malul mării, cu mașina, până la Krapeț; ne arată drumul și ne spune că e prost, nu e bine să mergem pe acolo.
-         Cât de prost e?
-         Așa, și polițistul coboară mâna pe o zonă a malului unde ne aflam - drum forestier, cu șleauri, ușor înierbat.
-         Merge, sunt cu Dacia.
-         Am și eu Logan, mașina cel mai bună.
Coborâm printr-o zonă săpată în malul de pământ spre plajă.
-         Ce faceți aici?
-         Tragem un film trist românesc.
O plajă lungă (vreo 10 km cred, se poate ajunge până în Krapeț), lată și de 10 m, cu nisip sclipitor, cu scoici, melci și smocuri de iarbă, cu tufișuri și maluri de pământ înalte. Nimic amenajat, fără sursă de apă dulce sau toalete, nici gând de vreun restuarant (în sat doar), cormorani, miros de pin, o cazemată-vestigiu acoperită cu grafitti colorat, o barcă în așteptare.
Anunțuri cu scăldatul interzis și cu această zonă nu este supravegheată de salvamari, intrați pe proprie răspundere, grinduri în apă și tufișuri în smocuri pe plajă, trepte de acces săpate-n mal, marea cântând domol și-o senzație înălțătoare de libertate.
Am mers în Krapeț pe un drum forestier, fix pe malul mării, în urma mașinii polițiștilor de frontieră, drum mărginit pe stânga de arbori (mulți pini) și tufișuri – în dreapta, marea, la picioarele noastre, spre bucuria domnului meu, că asta își dorea.
Am ajuns direct în zona cu bărci (satul e la vreo 3 km); nimic amenajat, fără apă sau toalete (în sezon sunt), păsări multe și cochilii mari de melci, stânci și nisip cu alge, pescari în larg și bărci pe mal, plajă nesfârșită și peisaje incredibile, mare verde și limpede - la bulgari Marea Neagră e de fapt verde. Și – a câta oară, oare, în ultimele zile? – m-am întrebat: cum să cuprinzi atâta frumusețe?

Niciun comentariu:

:-D