Dacă vreți vreodată să
vedeți kilometri de plajă incredibilă, mergeți la Ezereț. Ca de obicei, semnalizarea e aproape inexistentă (și atunci
când e, e în bulgară), drumul e prost, să găsești plaja e ca și cum ai trece
prin ceva locuri secrete unde găsești indicii (și-o pădure), dar odată ajunși
acolo nu veți regreta o secundă.
Când am ajuns la Ezereț, erau
o rulotă, un camion și vreo patru mașini cu număr de București, plus vreo două
cu numere de Brăila. Ups... Era o echipă de filmare, în luminișul de pădure de
pe marginea mării – ei, doi polițiști de frontieră și noi doi.
Domnul meu îl întreabă în
română pe un polițist cum se poate ajunge pe malul mării, cu mașina, până la
Krapeț; ne arată drumul și ne spune că e prost, nu e bine să mergem pe acolo.
-
Cât de prost e?
-
Așa, și polițistul coboară mâna
pe o zonă a malului unde ne aflam - drum forestier, cu șleauri, ușor înierbat.
-
Merge, sunt cu Dacia.
-
Am și eu Logan, mașina cel
mai bună.
Coborâm printr-o zonă
săpată în malul de pământ spre plajă.
-
Ce faceți aici?
-
Tragem un film trist
românesc.
O plajă lungă (vreo 10 km
cred, se poate ajunge până în Krapeț), lată și de 10 m, cu nisip sclipitor, cu
scoici, melci și smocuri de iarbă, cu tufișuri și maluri de pământ înalte. Nimic
amenajat, fără sursă de apă dulce sau toalete, nici gând de vreun restuarant
(în sat doar), cormorani, miros de pin, o cazemată-vestigiu acoperită cu
grafitti colorat, o barcă în așteptare.
Anunțuri cu scăldatul interzis și cu această zonă nu este supravegheată de salvamari,
intrați pe proprie răspundere,
grinduri în apă și tufișuri în smocuri pe plajă, trepte de acces săpate-n mal, marea
cântând domol și-o senzație înălțătoare de libertate.
Am mers în Krapeț pe un drum forestier, fix pe
malul mării, în urma mașinii polițiștilor de frontieră, drum mărginit pe stânga
de arbori (mulți pini) și tufișuri – în dreapta, marea, la picioarele noastre,
spre bucuria domnului meu, că asta își dorea.
Am ajuns direct în zona cu
bărci (satul e la vreo 3 km); nimic amenajat, fără apă sau toalete (în sezon
sunt), păsări multe și cochilii mari de melci, stânci și nisip cu alge, pescari
în larg și bărci pe mal, plajă nesfârșită și peisaje incredibile, mare verde și
limpede - la bulgari Marea Neagră e de fapt verde. Și – a câta oară, oare, în
ultimele zile? – m-am întrebat: cum să cuprinzi atâta frumusețe?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu