Ne-am trezit să prindem
răsăritul – înnorat -, așa că am plecat devreme spre Varna. Vamă, vignetă, E 87
– drum cu două benzi doar, dar cu intersecții lărgite -, câmpuri de eoliene sau
de solarii, ambrozie, uuu, în stânga e Krapeț, uite Balcicul!, tot înainte spre
Varna, vedem noi ce-avem timp să vizităm.
Intrăm în Varna până lângă
zona pietonală, parcăm mașina pe locurile de staționare rapidă, întrebăm un
taximetrist unde se poate plăti. Amabil, ne explică în engleză cum ajungem
acolo (vreo 200 m).
Cu harta-n brațe, plecăm pe
centrul pietonal (că netul de Digi e de-un leu 50, semnalul la fel) direct spre
mare; dale cu direcția în care se află orașe mari din lume pe zona ușor
înclinată, spațiu amplu, generos, promenada mărginită de coloane marchează
intrarea în Parcul Primorski (o pădure mare care intră adânc în oraș și mărginește
faleza), Teatrul în aer liber, Observatorul Astronomic și în față marea.
Nu reușim să găsim Muzeul Naval, așa că domnul meu îi
întreabă pe niște adolescenți unde îl găsim (în parc e un liceu); se consultă
între ei, răspuns: nu știm. Nava de
război Druzki? E expusă afară! Și un elicopter. Se consultă iarăși – chiar
nu știu. Le arată harta. Nu știm. (Engleza lor este promiscuă, iar grafia
latină mă tem că le e complet străină.)
Nu-i nimic, găsim noi. Și
găsim; la nici o sută de metri de unde întrebasem (domnul meu, indignat, mai că
voia să se întoarcă să le povestească puștilor ce minuni au la doi pași și nu
le pasă. Lasă, iubita, că orice-ai face
rostul tău nu e să salvezi toate balenele albastre.
Vase de luptă, mine marine,
elicoptere, mașini și motocicletă din Al Doilea Război Mondial, ancore imense,
vestigii – festin. La casa de bilete a muzeului, o întreb pe tipa de acolo ce
mai putem vizita după, îmi marchează cu pixul pe hartă câte ceva. Vorbește o
engleză poticnită, cu accent dezastruos, dar corectă. Dar clădiri istorice, vechi, somptuoase? Nu, mă tem că nu avem așa
ceva.
De la Muzeul Naval plecăm
către Termele romane. Dă-i și caută,
săgeți peste tot, nicaieri nu scrie și distanța. Străzi pavate cu dale, străzi
înguste, case de final de secol XIX – început de secol XX la greu, renovate,
colorate, să umbli numai cu capul ușor pe spate, privind la ele – aham, nu-s
case vechi și frumoase. Oare a crezut că mă refer la case de secol XV?
La o intersecție, două săgeți
către terme, în două sensuri diferite; domnul meu îl întreabă pe un polițist
unde sunt termele; el ezită, apoi o întreabă pe colega lui; ea îi răspunde în
bulgară și el ne îndrumă. Ajungem la terme – în partea veche orașului (Odesos),
secolul II al mileniului trecut, 7.000 mp (termele) / 30.000 mp (erau
înconjurate de grădini) - apă captată, apeducte, încălzire prin pardoseală, vestiare,
wc-uri, bazine cu apă rece, caldă sau fierbinte, sală de forță, amfiteatru (una
lume are încă wc-ul în fundul curții).
Pe terme (la propriu) au
crescut case și-o biserică, sunt în mijloc de zonă rezidențială; sunt mari termele, impozante, chiar și ruine,
așa, cum sunt. Spărturi din coloane dichisit ornate, capiteluri, multe vestigii
în curs de restaurare, zone necercetate; blocuri imense de piatră cu foste mozaicuri,
ziduri de peste 15 m înălțime, arcade masive și trepte din piatră, marmură. Erau
destui turiști, majoritatea germani, americani, suedezi.
Am plecat apoi să vedem Turnul cu ceas al gării (1886). Iar
săgeți, iar două săgeți identice indicând două drumuri diferite spre gară. Ce-o
fi o fi, mergem după o săgeată. Ajungem la gară, nimic spectaculos, dar
clădirile de pe străzi sunt tare frumoase.
Așa că renunțăm să mai
vedem alte obiective și am luat-o la pas agale prin Centrul vechi. Uite ce faină e străduța asta, hai pe ea. Și pe
cealaltă. Unde suntem? Dar ce, contează? Și-am mers. Buticuri și terase,
magazine de suveniruri și mici magazine alimentare, umbrele și scaune pe
trotuare, flori, telefoane publice cu monedă sau cartelă.
Timpul deja ne presa, ne-am
rătăcit noi cu drag, dar trebuia să ne întoarcem la mașină. Unde suntem? Încerc
să întreb o doamnă în vârstă, arătându-i harta; nu știe grafia latină. Întreb
un domn, îmi răspunde foarte frumos în engleză, dar e și el turist și se
confruntă cu fix aceleași dileme ca ale noastre. Așa că ne-am cam întors
raportându-ne la mare și la parc, confirmarea finală ne-a făcut-o un tânăr domn
cunoscător de engleză.
Prețuri în Varna – 5 leva/persoană
intrarea la muzee, 2 leva/oră parcarea, 3 leva cafeaua, 4 leva freshul de
portocale, 1 leva WC.
Nu am vizitat tot ce ne-am
fi propus (Catedrala Adormirii Maicii Domnului, Biserica Sf. Nicolae, Biserica
Sveti Atanasii, Micile terme romane, Piața Nezavisimost, Pădurea de piatră), și
din lipsa timpului, și pentru că ne umplusem ochii și sufletul cu nou frumos, și
că mereu trebuie să rămână un motiv să te întorci unde ți-a plăcut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu