Am fost cazați, în toată
perioada, la o pensiune de pe ultima uliță din Vama Veche (lângă Sandalandala), unde din curte până în mare aveam
cel mult 50 m, iar cafeaua de dimineață se bea pe terasă cu marea-n ochi și-n
urechi, cu răsăritul timid față-n față. Frumoasă zona, frumoasă plaja goală,
frumoasă marea, dar mare dezamăgirea.
De la chestiile meschine de
la pensiune (lumină chioară, un scaun/o veioză la două persoane, mic dejun la
limita comestibilului), la mizeria de pe plajă – sunt coșuri de gunoi colorate
diferit, pentru colectare selectivă, dar în Vamă nu se poartă, chiar dacă e
legal obligatoriu (gunoiul se ia vinerea, de-a valma) – de când am ajuns, luni,
la pensiune, până vineri, pubelele pline au stat la poartă.
Prețurile sunt prohibitive
și în extrasezon, e mai ieftin să mergi în Mangalia să mănânci la restaurant, pe
plajă nelipsiții pirați, mai toate
magazinele închise, iluminatul stradal de pe faleză oprit.
Ce mi s-a părut fain: în
ultimii ani, multe persoane s-au mutat din orașe mari în Vama Veche și locuiesc
acolo continuu, unii au pensiuni, alții sunt mai boem-artiști, iar satul parcă trăiește
mai intens.
Ne-am plimbat pe plajă,
ne-a udat marea, vreme de bălăceală n-a fost (a bătut vântul), domnul meu a
făcut o baie în piscină, ca să nu poată spune că a fost la mare și n-a bifat și
el o baie.
Mangalia e sufocată de mașini, nici localnicii nu au unde să le
parcheze, mă gândesc cu groază cum o fi în sezon. Am fost la cimitir (bunicii
domnului meu) și ne-am plimbat puțin prin el - că dacă vrei să vezi istoria
unui loc trebuie să mergi prin cimitir. Greci și lipoveni, români și evrei și,
ce mi s-a părut cel mai straniu, un loc cu morminte pentru copii, mici (cam 1 m
lungime) - la fel și în cimitirul musulman, unde e un amestec de opulență cu
modestie, cripte din marmură sau simple pietre calcaroase roase de vreme.
Faleza e plină de clădiri,
a apărut un dig nou, am fost la Muzeul Naval – după cel de la Varna e o glumă
proastă -, am mâncat shuberek cu ayran. (La Balcic, în grădinile reginei erau
smochine coapte. În Mangalia, în piață – 25 lei kg.)
Am ajuns și la Constanța pentru că, se știe, drumul
cel mai scurt către casă trece fix pe unde vrei tu. Am revăzut Plaja Modern –
parcă neschimbată din anii copilăriei, esplanada, am bătut un pic la pas orașul,
am fost în Piața Griviței (de unde am plecat cu pepeni mici pentru murături, pe
la noi nu se găsesc, și roșii cu gust de Dobrogea), ne-am întâlnit cu o minune
de prieten de facebook – Iulian – și cu femeea
lui Elena, am băut o cafea turcească la ibric de cupru, am mâncat 1 ciorbă, apoi spre casă, 350 km, mai
mult pe autostrăzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu