# Scade ziua, scade iară,
soarele răsare după ce plecăm noi și apune la puțină vreme după ce ajungem
acasă; e cald încă, lumina de octombrie – incredibilă, galben-lăptoasă,
domoală, caldă, cum numai în octombrie poate fi - mă înnebunește și abia aștept
ora de iarnă.
# Pădurea se colorează de
la zi la zi, urmele fine de ploi au fost o binecuvântare pentru pământul
crăpat, mirosul aerului s-a schimbat, pe drum trec căruțe cu lemne, în curți
cresc grămezi de lemne, lumea încă nu a eliberat grădinile de vegetale - mai e
până la iarnă.
# Dihăniile moșiei sunt ok,
găinile sunt grase și au cam luat pauză la ouat, pisicile revin în casă pe timp
de noapte, ziua ne ceartă că-s ușile închise, Jinx îmbătrânește pe repede
înainte, câinii trec la ținuta de iarnă și-au început să mănânce mai mult,
Pepsi și Urma, în duet, au mai rezolvat un gard ca să poată evada.
# Grădina e aproximativ
goală (am strâns cam toate roadele până-n 3 octombrie), moșmoane și ceva plante
aromatice ce mai sunt, plus un ardei iute care se încăpățănează să rodească. Am
început să strângem strugurii, gutuile cad cu spor (sunt locuite), trandafirii
înfloresc cu elan, chiar dacă nu le mai tai florile, ca să știe și ei că vine
iarna.
# Tot pe 3 octombrie (când
ploua) am făcut primul foc în sobă (în bibliotecă, nu c-ar fi fost nevoie, ci
de drag – mi-era dor de flăcări jucând pe pereți), între timp facem măcar un
foc zilnic, chiar dacă s-a încălzit, că nopțile sunt deja reci (prima brumă a
căzut pe 9 octombrie) și cer geacă și pantofi.
# Pentru prima dată, am
avut tigri de platan – am scuturat compulsiv rufele uscate -, avem și ceva ploșnițe
urât mirositoare, revin șobolanii de pe coclauri, doar că acum merg și la F.,
noul nostru vecin, nu vin doar la noi; am băgat ghivecele în casă de vreo
săptămână, am pus protecțiile la geamuri și covoarele, aștept cu interes ceva
ploi să pot demara operațiunea mutat a
n-a oară plante, după care să strângem unelte băncuțe șezlonguri și alte
cele de pe moșie.
# În casă ard bețe parfumate și e miros de
mosc, avem gutui pe pervaz în locul de masă - toamnă la purtător -, pe coșurile
caselor din sat ies fumuri parțial paralele, aleea din față e plină mereu de
frunze de viță: călcăm toamna în picioare la propriu.
V-am spus cât iubesc luna
octombrie?
2 comentarii:
Foc in soba, in biblioteca, gutui pe pervaz... pai acolo inspiratia e la ea acasa! Cred si eu ca-ti place octombrie! 😊
pentru ca fericirea sta in lucruri mici ;)
Trimiteți un comentariu