Fugiți de-acasă, ediția septembrie 2019. 1. Cum se fac planurile și apoi nu se respectă

Întâi a fost ideea să vedem marea; nu în sezon, că e aglomerație. Am ales marea la Vama Veche; pe final de septembrie. Sigur și Mangalia, poate și salba de stațiuni de pe litoralul românesc al Mării Negre.

Apoi ne-am gândit să ajungem la Balcic – 40 km nu-s un capăt de lume; și să luăm parțial la pas litoralul bulgăresc al mării, din golf în golf, până-n Vamă. Documentare, hărți, coordonate GPS, ce și unde.

Vineri (urma să plecăm luni dimineață) apare de nicăieri o idee: ce-ar fi să mergem până în Varna, 110 de km sunt cam de-aici la București, și apoi să vedem și Nisipurile de Aur și Albena? Așa să fie.

Luni am plecat; A1, centura Bucureștiului (N), A2 – plictiseală mare. De la Eforie Nord a apărut mirosul mării și, odată cu el, nerăbdarea; o haltă mică în Mangalia și apoi drum întins spre Vamă.

Am ajuns la pensiune (pe ultima uliță a satului, spre vamă), a reușit domnul meu să mă cointereseze cu greu să-l las întâi să parcheze mașina și am plecat pe plajă “să-mi bag picioarele-n ea de mare” – eu, să se plimbe liniștit și să culeagă melci - el.

Soare și destul de cald, dar marea era rece și destul de agitată, vorbăreață; am stat un pic, ne-am cazat, am plecat apoi la plimbare. Plaja era goală, cu cel mult zece persoane simultan, cât să ai senzația că toată marea e a ta.

Magazine și restaurante închise, obloane și scânduri bătute peste geamuri și uși, campinguri goale, cu maldăre de gunoaie nestrânse, suporturi de umbrele depozitate lângă clădiri. Câini crotaliați și pisici multe (toți cu blana lucioasă și durdulii), trei golden retrieveri albi ieșiți la plimbare care socializau cu fauna fără stăpân.

Un singur restaurant deschis, cu prețuri prohibitive, doi tineri frumoși rulând țigările în mâini și folosind o scrumieră portabilă, de buzunar; apus pe plajă, briză, pescăruși, miros de alge, nisip în pantofi. La întoarcere, în piscina pensiunii se jucau lumini roșii și verzi.

Seara pe terasă a fost cu marea vorbind și cântec de greieri și păsări gălăgioase. Chiar îmi fusese dor de mare.